Nu e usoara ideea plecarii, atunci cand lasi ceva special acasa, fie ca e patul tau, wc'ul, parintii, prietenii, iubitul/a sau pur si simplu sentimentul familiar pe care ti'l da praful strazilor pe care ai copilarit.
Am incercat, sau mai bine, mi'am dorit inca de undeva din iarna, sa ma detasez usor, de tot ce'mi placea in Braila, astfel incat sa nu plesnescc de dor anul asta. In mare parte, nefericita mea dorinta s'a indeplinit, alungand practic, usurel, cate o bucatica din sufletul meu, din oamenii la care tineam, si inca le simt lipsa, pe parcurs, pana am ajuns acum, sa ma rup doar de un singur om, de ai mei, si poate o usoara melancolie fara de cei pe care i'am iubit atat, iar acum nu am ocazia. sa le spun un "bafta" macar....
Intotdeauna mi s'au implinit dorintele si inca nu am invaat sa am grija ce vreau. Tragand linie, tot dorul de facultate de care fugeam, a venit doar mai devreme, si poate mai vijelios, pentru ca e al naibii de greu sa tanjesti dupa un bun prieten pe care acum abea il saluti...