Nu e reclama, e pur si simplu bun simt, sa recomand si sa-mi afirm admiratia si respectul pentru oamenii ce mi-au asigurat o paine pentru viitor. Putini oameni ma impresioneaza, si de cele mai multe ori, intr-un singur domeniu. Anul asta mi-a fost dat sa cunosc doua doamne ce mi-au redat speranta in sansa umana, carora, practic o sa le datorez viitoarea mea cariera.
Cand am acceptat provocarea unei admiteri la stomatologie, era inca toamna, si gandul inca ma purta, asemeni intregii Braile, spre Bucuresti. Centrul cauta insa si biologie si chimie, deci munca ce se anunta parea covarsitoare. Am inceput totusi pregatirea la chimie,alegand, la indemnul profesoarei de romana Tudor, sa o fac la doamna Taman. Trecand peste aparentele selective, am ajuns in putinele saptamani in care i-am pasit pragul sa inteleg tot ce imi zicea, sa-mi para a-mi place chimia, si sa vreau parca mai mult. Nu ezit sa-mi marturisesc si lacrimile in momentele in care am hotarat ca vreau Constanta, deci renunt la chimie. Ea insa, a ramas unul din ingerii ce-mi calauzesc calea in viata, insistand sa aleg ca profesoara de biologie pe doamna Mitrica. Pot sa jur, femeia asta ajunge in rai. Nu stiu multe despre dansa, insa am reusit sa o vad mai bine decat pe doamna Taman, petrecand cu ea mai bine de 6..7 luni, saptamanal. E imposibil de descris, ce a facut pentru mine, pentru atatia alti doritori de medicina. E frustrant ca timiditatea mea m-a impiedicat sa ii zic un mersi in fata. Un mersi imens, din toata inima, nu numai pentru mine, cred ca pentru toti ce i-au calcat pragul. Implicarea, devotamentul si munca ei, prea greu se mai gasesc. Doamna Mitrica, un inger.