Nu am studiat prea multa psihologie la viata mea si cumva nu eram de acord cu majoritatea datelor oficiale dar sunt unul dintre acei oameni care se lauda ca stie sa descoasa omul si sa ii cunoasca cele mai amanuntite detalii. Mi'a placut dintotdeauna omul si m'au atras in special cei cu probleme speciale, provocari sociale, nu simplitatea sanatoasa, rara de altfel.
Realizez insa, ca influientele oamenilor pentru care ma implic, psihologic sau emotional, ma cam subrezesc pe mine, si am ajuns, din veselia inocenta, sau poate infantila pe care o aveam, sa fiu o fantoma trista ce preia inevitabil starea colorata a celor din jurul meu, energia de care existenta mea sociala depinde acum, pentru a supravietui.
Ma destram pe zi ce trece pentru proiectele mele fara scop, sens sau valoare, ma nenorocesc. ar trebui sa contez mai mult...macar pentru mine... vedem..