Imi pierdusem de mult speranta la iubire, crezand ferm ca ar fii reteta fericirii. Greseala colosala. Alergand oarba dupa magicul sentiment, am aguns in fata miracolului ranita, infrigurata, speriata de realitate. Practic mi'am primit cea mai dura palma peste fata din partea ei. Iubirea nu'i de ajuns. Trebuia sa stiu...
Am tot decazut de atunci, consolandu'ma in caldura bratelor lui. Mi'am pierdut linistea, darama de echilibru mostenita. Mi'am pierdut sensul, scopul in viata, corectitudinea, zambetul sau placerea de a mai trai. M'am pierdut pe mine. Am renuntat la ideea de fericire din frica de a nu pierde reteta ei.
Mintea mea se'nchide. Lumina se stinge. Cortina se trage.
Spectacolul s'a incheiat cu o ultima incercare de cuvant. Ma gasiti in camera alba din care nimeni nu se mai intoarce.
Va multumesc.
duminică, 29 ianuarie 2012
miercuri, 4 ianuarie 2012
miercuri, 21 decembrie 2011
joi, 15 decembrie 2011
o veste minunata
6 ingeri mi s'au ivit in cale. 6 mosi craciuni talentati cantant pe strazile constantei colinde cum eu una nu am mai auzit pana acum. trompete, saci in spinare si costume la 4 ace. se zice ca sunt deja monotoni prin imprejurimi, dar pentru mine e prima data si mi'au incalzit inima :x
finally. a venit si la mine craciunul, ca anul asta, nu tu brat, nu tu reclame coca cola, nu tu nimic :))
finally. a venit si la mine craciunul, ca anul asta, nu tu brat, nu tu reclame coca cola, nu tu nimic :))
marți, 13 decembrie 2011
vineri, 9 decembrie 2011
vineri, 11 noiembrie 2011
joi, 10 noiembrie 2011
scarba
nu pricep. chiar nu pricep!!! cei cu snobismu asta.... cu ce pana mea e mai bun un doctor decat tanti care lucreaza la magazin??? tu esti un cacat de om kre ai avut bani sau tea dus chefu sa inveti cativa ani sa iei o diploma si vrei sa spui, ca in fata mea, in fata lui dumnezeu, a naturii, a oricarei chestii mai superioare decat seful tau, reprezinti vreo elita? chiar te crezi cumva superior pentru ca iei bani????
se pare ca lumea chiar gandeste asa, si prejuecatile penibile chiar exista.... ma doare sa vad asta la oamenii care totusi nu sunt chiar atat de sclerozati inca, si ma doar ca sunt indoctrinate generatiilor urmatoare. am mai vorbit de elita, de oameni denumiti metaforic axinte dupa incidentul din liceu, si inca imi sustin parerea, inexistentei egalitatii intre oameni, dar totodata cererea ferma a unor criterii logice, sanatoase, si bazate pe mai mult decat ban.
se pare ca lumea chiar gandeste asa, si prejuecatile penibile chiar exista.... ma doare sa vad asta la oamenii care totusi nu sunt chiar atat de sclerozati inca, si ma doar ca sunt indoctrinate generatiilor urmatoare. am mai vorbit de elita, de oameni denumiti metaforic axinte dupa incidentul din liceu, si inca imi sustin parerea, inexistentei egalitatii intre oameni, dar totodata cererea ferma a unor criterii logice, sanatoase, si bazate pe mai mult decat ban.
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
marți, 1 noiembrie 2011
luni, 31 octombrie 2011
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Obligatia nu e o alegere. E doar scuza. Modestia nu e o slabiciune, ci un scut. Intelegerea si acceptarea nu sunt resemnare, ci iluminare. Viata nu e o lupta de supravietuire, e o experienta de umanitate. E mai simplu de atat. . La urma urmei, suntem doar maimute vorbitoare pe o minge uriasa ce se invarte in cer. Cat de seriosi putem sa devenim?...
vineri, 21 octombrie 2011
Ironia vietii este ca oricat teai chinui, fericirea ramane un premiat film de scurt metraj, din care nu ramai decat cu impresiile, cu o eventuala concluzie ireala, supraapreciata. Omul in general evita sa traiasca macar acele mici momente, poate pentru ca nu stie cum, sau poate pentru ca i se pare ca merita mai mult. De aceea zic eu film. Unul pe care il priveste singur, sau cu o suta de oameni in sala de cinema, langa care adoarme, sau, mai rau, pe care il ignora, ramanand pe fundalul unr treburi casnice, pare’se mai importante. Si apoi se plange ca nu e fericit...
Frica de fericire sau idealul prea inalt al acesteia sunt defapt proiectii ale egoismului fiintei umane. E vina lu’ ala ca nu rad. Vreau aia, vreau ailalata. Daca o sa le am o sa fiu fericit. Si le ai. Ca natura e darnica. Dar nu am vazut vreodata pe cineva, incluzandu-ma pe mine, sa se opreasca din cerut, si sasi respecte promisiunea unui zambet in schimbul celor primite.
Iar oamenii pesimisti... ;)) hmm.. pai... daca as fi intalnit unul, macar sami dau cu parerea... Toti pe care ii cunosc si nu vad viata in roz suprem, declar mandri si raspicat ca sunt realisti. Trecand peste ideea mea bolnava ca realismul e relativ, a vedea bolile si raia unui soricel in loc de ochii lui draguti si chitaitul cristalin e calea pesimistilor spre depresie curata. Oricum ai privio, acesti ‚realisti’ sunt cei mai crunti dintre toti. Au adunate in ei, atat gandirea covarsitoare a dreptatii umane, indreptate, evident spre ei, cat si frica de o eventuala pierdere a fericirii. In felul asta, ei prefera sa stea deoparte, sa se minta ca nu exista, decat sa aiba inimazdrobita ulterior.
Practic, parerea mea, e ca doar t iti faci viata, asa cum stii, asa cum te duce capul, si doar tu strici ordinea la care visezi cu ardoare. In fond tot tu vezi, prin proprii ochi, frumusetea unor fapte, si in felul asta iti priectezi clar dorinte si idealuri. E ipocrizie si egoism sa dai vina totala pe altii, pe destin, pe cal de langa tine, la fiecare pas al nemultumirii tale de tine.
miercuri, 19 octombrie 2011
luni, 17 octombrie 2011
joi, 13 octombrie 2011
Nu am studiat prea multa psihologie la viata mea si cumva nu eram de acord cu majoritatea datelor oficiale dar sunt unul dintre acei oameni care se lauda ca stie sa descoasa omul si sa ii cunoasca cele mai amanuntite detalii. Mi'a placut dintotdeauna omul si m'au atras in special cei cu probleme speciale, provocari sociale, nu simplitatea sanatoasa, rara de altfel.
Realizez insa, ca influientele oamenilor pentru care ma implic, psihologic sau emotional, ma cam subrezesc pe mine, si am ajuns, din veselia inocenta, sau poate infantila pe care o aveam, sa fiu o fantoma trista ce preia inevitabil starea colorata a celor din jurul meu, energia de care existenta mea sociala depinde acum, pentru a supravietui.
Ma destram pe zi ce trece pentru proiectele mele fara scop, sens sau valoare, ma nenorocesc. ar trebui sa contez mai mult...macar pentru mine... vedem..
Realizez insa, ca influientele oamenilor pentru care ma implic, psihologic sau emotional, ma cam subrezesc pe mine, si am ajuns, din veselia inocenta, sau poate infantila pe care o aveam, sa fiu o fantoma trista ce preia inevitabil starea colorata a celor din jurul meu, energia de care existenta mea sociala depinde acum, pentru a supravietui.
Ma destram pe zi ce trece pentru proiectele mele fara scop, sens sau valoare, ma nenorocesc. ar trebui sa contez mai mult...macar pentru mine... vedem..
marți, 11 octombrie 2011
Nu e usoara ideea plecarii, atunci cand lasi ceva special acasa, fie ca e patul tau, wc'ul, parintii, prietenii, iubitul/a sau pur si simplu sentimentul familiar pe care ti'l da praful strazilor pe care ai copilarit.
Am incercat, sau mai bine, mi'am dorit inca de undeva din iarna, sa ma detasez usor, de tot ce'mi placea in Braila, astfel incat sa nu plesnescc de dor anul asta. In mare parte, nefericita mea dorinta s'a indeplinit, alungand practic, usurel, cate o bucatica din sufletul meu, din oamenii la care tineam, si inca le simt lipsa, pe parcurs, pana am ajuns acum, sa ma rup doar de un singur om, de ai mei, si poate o usoara melancolie fara de cei pe care i'am iubit atat, iar acum nu am ocazia. sa le spun un "bafta" macar....
Intotdeauna mi s'au implinit dorintele si inca nu am invaat sa am grija ce vreau. Tragand linie, tot dorul de facultate de care fugeam, a venit doar mai devreme, si poate mai vijelios, pentru ca e al naibii de greu sa tanjesti dupa un bun prieten pe care acum abea il saluti...
Am incercat, sau mai bine, mi'am dorit inca de undeva din iarna, sa ma detasez usor, de tot ce'mi placea in Braila, astfel incat sa nu plesnescc de dor anul asta. In mare parte, nefericita mea dorinta s'a indeplinit, alungand practic, usurel, cate o bucatica din sufletul meu, din oamenii la care tineam, si inca le simt lipsa, pe parcurs, pana am ajuns acum, sa ma rup doar de un singur om, de ai mei, si poate o usoara melancolie fara de cei pe care i'am iubit atat, iar acum nu am ocazia. sa le spun un "bafta" macar....
Intotdeauna mi s'au implinit dorintele si inca nu am invaat sa am grija ce vreau. Tragand linie, tot dorul de facultate de care fugeam, a venit doar mai devreme, si poate mai vijelios, pentru ca e al naibii de greu sa tanjesti dupa un bun prieten pe care acum abea il saluti...
duminică, 9 octombrie 2011
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Miam dat seama ca lipsa mea de inspiratie e consecinta a lipsei mele de activitate, vacanta mea prelungita de la a gandi afectand nu numai blogul ci si stima mea de sine, pe cei ce intrau din cand in cand sa injure, viata mea in sine si realitatea ce miam formato. Ducand la un alt nivel ce nu se mai bazeaza pe injurii si frustrari facute cu lasitate in spatele unui ecran, miam concentrat atentia spre o comoara de cd daruit de bunul meu prieten Andrei, cu pagini scrise de la carti de bucate la inalte filozofii. Nu leam parcurs inca pe toate, probabil nici nu o sa o fac.
Deschid insa subiectul controversat al trecutului, cum fiecare are o problema cu faptele ce lau marcat, faptele partenerului de viata sau eticheta ce se pune pe fruntea unei persoane pe seama celor facute sau nu, inainte. Mam lovit si eu de acest zid. Si desi personal , l-am sarit cu maiestrie, pare sa fie inca nenorocit si sa arunce caramizi pe cararea din fata mea, sau pe cea a oamenilor la care tin. Lasitatea cu care nu lam infruntat sa intors impotriva mea si ma desprins practic de realitate, acum ajungand sa nu mai stiu cine sunt, sa nu mai vad peisajul de langa mine natural, fara caramizi cum era inainte. Cumva, mereu am stiut care mie drumul. „Cine nu simte nevoia să fie judecător al trecutului se desolidarizează de o întreagă lume ce l a precedat” (cioran) am incercat sa fac asta si am dat gres. Am incercat sami vad de drum si nu prea se poate. Acum insa, dupa ce miam facut un plan rapid, nu prea mult gandita am decis sa fac un pic curat. Adun toate caramizile ce imi blocheaza calea, si fac eforturi sa contraatac. Si o sa lupt asa pana cand intreg zidul nu va fi decat o amintire vaga, atat pentru mine, cat si pentru oamenii pe care ii influienteaza. E zidul meu si e responsabilitatea mea, desi cumva spram sa nu supere pe altcineva si atunci eu il toleram. Dar nimeni nu se ia de cei pe care ii iubesc, cu atat mai mult nu o sa ii las pe ei sami stranga kktul.Acea asceza spirituala pe care mia pomenito unul dintre personajele vietii mele este confruntarea pe care am vazuto in vietile multora, dar pe care eu chiar sper sa o castig. Mai multe.. nu azi.
Deschid insa subiectul controversat al trecutului, cum fiecare are o problema cu faptele ce lau marcat, faptele partenerului de viata sau eticheta ce se pune pe fruntea unei persoane pe seama celor facute sau nu, inainte. Mam lovit si eu de acest zid. Si desi personal , l-am sarit cu maiestrie, pare sa fie inca nenorocit si sa arunce caramizi pe cararea din fata mea, sau pe cea a oamenilor la care tin. Lasitatea cu care nu lam infruntat sa intors impotriva mea si ma desprins practic de realitate, acum ajungand sa nu mai stiu cine sunt, sa nu mai vad peisajul de langa mine natural, fara caramizi cum era inainte. Cumva, mereu am stiut care mie drumul. „Cine nu simte nevoia să fie judecător al trecutului se desolidarizează de o întreagă lume ce l a precedat” (cioran) am incercat sa fac asta si am dat gres. Am incercat sami vad de drum si nu prea se poate. Acum insa, dupa ce miam facut un plan rapid, nu prea mult gandita am decis sa fac un pic curat. Adun toate caramizile ce imi blocheaza calea, si fac eforturi sa contraatac. Si o sa lupt asa pana cand intreg zidul nu va fi decat o amintire vaga, atat pentru mine, cat si pentru oamenii pe care ii influienteaza. E zidul meu si e responsabilitatea mea, desi cumva spram sa nu supere pe altcineva si atunci eu il toleram. Dar nimeni nu se ia de cei pe care ii iubesc, cu atat mai mult nu o sa ii las pe ei sami stranga kktul.Acea asceza spirituala pe care mia pomenito unul dintre personajele vietii mele este confruntarea pe care am vazuto in vietile multora, dar pe care eu chiar sper sa o castig. Mai multe.. nu azi.
vineri, 7 octombrie 2011
E un pic ciudat, si fascinant totodata cata influienta asupra vietii poate avea subconstientul si autosugestia. Mi-am propus acum ceva timp sa nu mai gandesc, sa iau o pauza. Ma hotarasem sa devin proasta, proasta cum nam mai fost vreodata, asemeni viziunii lui Martin Page, sa traiesc comod, sa simt, sa numi pese. Si chiar am facuto. Ma aflu acum in postura in care imi e un pic dificil sa ma redresez, sa imi revin, sa imi gasesc cuvintele, si in acelasi timp sa analizez tot ce am invatat in perioada asta, dar pe care nu leam analizat inca, din lipsa de putere spirituala. Dar fac progrese. Am langa mine un om inteligent. Poate unul dintre cei mai inteligenti pe care iam cunoscut. Ma tine sus. Sunt obosita, dar o sa imi revin.
Intro lume unde frustrarea e painea de zi cu zi, linistea interioara ar trebui sa fie traficata, sau ilegala. Ar trebui sa fie drog interzis de coruptia ce se vrea puternica si inaltatoare. Nu e greu sa o atingi, dar e foarte greu sa o pastrezi. Evitand frustrarea, tristetea sau nonconcordanta principiilor tale cu mintea celor din jur, fara o baza echilibrata, un blog nu poate supravietuii. Putinor oameni ce au curajul sasi asterne gandurile pe hartie li se pare firesc sa scrie despre frumusetea lucrurilor din jurul lor in loc sa o traiasca, sa o simta.
Complicand si mai mult frazele acestei pagini vreau sa aduc cateva vorbe ce m-au impresionat si miau redat practic, pofta de a scrie. Emil Cioran, prefata pentru „schimbarea la fata” : „Am scris aceste divagaţii în 1935–36, la 24 de ani, cu pasiune şi orgoliu. Din tot ce am publicat în româneşte şi franţuzeşte, acest text este poate cel mai pasionat şi în acelaşi timp îmi este cel mai străin. Nu mă regăsesc în el, deşi îmi pare evidentă prezenţa isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea să suprim cîteva pagini pretenţioase şi stupide. Această ediţie este definitivă. Nimeni nu are dreptul s o modifice.”
mai multe... da. dar nu azi
Intro lume unde frustrarea e painea de zi cu zi, linistea interioara ar trebui sa fie traficata, sau ilegala. Ar trebui sa fie drog interzis de coruptia ce se vrea puternica si inaltatoare. Nu e greu sa o atingi, dar e foarte greu sa o pastrezi. Evitand frustrarea, tristetea sau nonconcordanta principiilor tale cu mintea celor din jur, fara o baza echilibrata, un blog nu poate supravietuii. Putinor oameni ce au curajul sasi asterne gandurile pe hartie li se pare firesc sa scrie despre frumusetea lucrurilor din jurul lor in loc sa o traiasca, sa o simta.
Complicand si mai mult frazele acestei pagini vreau sa aduc cateva vorbe ce m-au impresionat si miau redat practic, pofta de a scrie. Emil Cioran, prefata pentru „schimbarea la fata” : „Am scris aceste divagaţii în 1935–36, la 24 de ani, cu pasiune şi orgoliu. Din tot ce am publicat în româneşte şi franţuzeşte, acest text este poate cel mai pasionat şi în acelaşi timp îmi este cel mai străin. Nu mă regăsesc în el, deşi îmi pare evidentă prezenţa isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea să suprim cîteva pagini pretenţioase şi stupide. Această ediţie este definitivă. Nimeni nu are dreptul s o modifice.”
mai multe... da. dar nu azi
luni, 3 octombrie 2011
Nu e reclama, e pur si simplu bun simt, sa recomand si sa-mi afirm admiratia si respectul pentru oamenii ce mi-au asigurat o paine pentru viitor. Putini oameni ma impresioneaza, si de cele mai multe ori, intr-un singur domeniu. Anul asta mi-a fost dat sa cunosc doua doamne ce mi-au redat speranta in sansa umana, carora, practic o sa le datorez viitoarea mea cariera.
Cand am acceptat provocarea unei admiteri la stomatologie, era inca toamna, si gandul inca ma purta, asemeni intregii Braile, spre Bucuresti. Centrul cauta insa si biologie si chimie, deci munca ce se anunta parea covarsitoare. Am inceput totusi pregatirea la chimie,alegand, la indemnul profesoarei de romana Tudor, sa o fac la doamna Taman. Trecand peste aparentele selective, am ajuns in putinele saptamani in care i-am pasit pragul sa inteleg tot ce imi zicea, sa-mi para a-mi place chimia, si sa vreau parca mai mult. Nu ezit sa-mi marturisesc si lacrimile in momentele in care am hotarat ca vreau Constanta, deci renunt la chimie. Ea insa, a ramas unul din ingerii ce-mi calauzesc calea in viata, insistand sa aleg ca profesoara de biologie pe doamna Mitrica. Pot sa jur, femeia asta ajunge in rai. Nu stiu multe despre dansa, insa am reusit sa o vad mai bine decat pe doamna Taman, petrecand cu ea mai bine de 6..7 luni, saptamanal. E imposibil de descris, ce a facut pentru mine, pentru atatia alti doritori de medicina. E frustrant ca timiditatea mea m-a impiedicat sa ii zic un mersi in fata. Un mersi imens, din toata inima, nu numai pentru mine, cred ca pentru toti ce i-au calcat pragul. Implicarea, devotamentul si munca ei, prea greu se mai gasesc. Doamna Mitrica, un inger.
Cand am acceptat provocarea unei admiteri la stomatologie, era inca toamna, si gandul inca ma purta, asemeni intregii Braile, spre Bucuresti. Centrul cauta insa si biologie si chimie, deci munca ce se anunta parea covarsitoare. Am inceput totusi pregatirea la chimie,alegand, la indemnul profesoarei de romana Tudor, sa o fac la doamna Taman. Trecand peste aparentele selective, am ajuns in putinele saptamani in care i-am pasit pragul sa inteleg tot ce imi zicea, sa-mi para a-mi place chimia, si sa vreau parca mai mult. Nu ezit sa-mi marturisesc si lacrimile in momentele in care am hotarat ca vreau Constanta, deci renunt la chimie. Ea insa, a ramas unul din ingerii ce-mi calauzesc calea in viata, insistand sa aleg ca profesoara de biologie pe doamna Mitrica. Pot sa jur, femeia asta ajunge in rai. Nu stiu multe despre dansa, insa am reusit sa o vad mai bine decat pe doamna Taman, petrecand cu ea mai bine de 6..7 luni, saptamanal. E imposibil de descris, ce a facut pentru mine, pentru atatia alti doritori de medicina. E frustrant ca timiditatea mea m-a impiedicat sa ii zic un mersi in fata. Un mersi imens, din toata inima, nu numai pentru mine, cred ca pentru toti ce i-au calcat pragul. Implicarea, devotamentul si munca ei, prea greu se mai gasesc. Doamna Mitrica, un inger.
sâmbătă, 1 octombrie 2011
mimitz is back
Viziunea unui copil murdarit de societate
Ca noi toi, acest copil sa nascut in aceeasi lume, pe aceeasi planeta, si din cate se vrea, cu sanse egale. Abuzat insa din prima clipa a existentei sale firave, sia dezvoltat, inevitabil, insincte de supravietuire, feroce, crude, respingand astfel, orice farama de pasiune,bunatate sau constiinta. Mai multi copii de genul au determinat aparitia legilor. Fara legi, moralitatea nu ar exita, putini fiind copii ramasi puri, neatinsi de cercul vicios al junglei urbane.
Stau in spatele tastaturii si caut ordinea literelor ce ar trebui sa urmeze. Pasiunea nu a incetat. Dorinta de a intelege insa, da.
Acceptarea despre care vorbeste orice intelept luminat , al oricarei religii oficiale, sau nu, ma atins si pe mine, in fata unei lumi ce nu cere intelegere sau compasiune, ci umilire, subjugare, bani, teatru. Instinctul apus de stapanire a pamantului, sa transformat pe linia evolutiei in societate, in instinct animalic, de stapanire a umanitatii, si in curand pare sa ajunga lumea asta in punctul in care cei prosti, si bolnavi la cap, traiesc pe seama celor carora inca le scartaie mintea ceva. Vad putinii oameni destepti pe lumea asta, cum se autodistrug incercand sa se adapteze mediocritatii. E ceva normal sa fii nebun. E ceva normal sa nu cunosti omul de langa tine. E ceva normal sa reprosezicuiva o fapta buna.
Nam cerut niciodata sa ma vada lumea bine, mai ales pentru ca eu duc de lipsa increderii in sine. Nam cerut defat nimic. E doar parerea mea. Tanar in Romania secolului 21. m'am intors
joi, 29 septembrie 2011
luni, 26 septembrie 2011
sâmbătă, 24 septembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
Versuri Butch - Stiu (prod. Keri)
Nu-ti fie teama,
vezi nimeni nu te-ntreaba cine esti
Si nimeni nu te cearta cand gresesti
Nu-ti fie teama,
aici poti sa urasti sau sa iubesti
Doar tu alegi ce vrei sa fii sau cine esti
Nu-ti fie teama, nu vreau sa-ti cer nimic
Aici nimeni nu-i mare
Si nimeni n-are raspunsul la vreo intrebare
Stim doar ca daca ne lovim ne doare
Zambim, zicand ca viata-i trecatoare
Nu-ti fie teama, in fiecare dintre noi e-o drama
Si fiecare dintre noi ascunde-n piept o lama
Aici orice urma de teama destrama
Dezbraca-te de ea de parca-ar fi o haina
Nu-ti fie teama, noi o sa reusim
Nu-ti fie teama, noi n-o sa ne oprim
Si stim c-o sa devenim [] si simtim venin
Zambim, azi cerul e senin!
Si ma inclin,
chiar daca nu te vad, te simt,
Si te urmez prin labirint
Tu nu ma minti,
eu nu te mint, chiar daca
Drumul am gresit si iar ne-am ratacit, nu fi nelinistit
Sunt chiar in urma ta, ai spatele acoperit
Bine-ai venit, nu-ti fie teama!
Aici suntem acasa si muzica e steaua noastra norocoasa
Chiar daca ai avut o zi mai proasta, lasa
Maine se-mbraca intr-o rochie frumoasa
Nu-ti fie teama,
baietii plang cand se lovesc
Si fetele gresesc cand mai iubesc
Firesc, nu-ti fie teama!
Eu n-o sa obosesc si n-o sa irosesc nimic din ce imi dai
Nu-ti fie teama de ce nu ai
E clar ca n-o s-ajungem noi in rai
Mai bine hai sa perforam biletul asta de tramvai
Nu-ti fie teama, de ce sa pleci, mai stai
Sa impartim un ceai, si-un pai, si hai
Zambeste cand viata are zimti, invata sa nu te minti!
Stiu un copil, avea in loc de inima o grenada
Dar il durea sa creada, si se ferea s-o vada
Stiu un copil ce incerca sa-si vanda inima pe o taraba
curat
chiar ii invidiez pe credinciosi... sunt atat de siguri ca ceva exista. protectia credintei ... fara frica, fara nevoia de a dovedi incertitudini.. .stiu unde se duc, stiu ce iubesc, stiu ce trebuie sa cunoasca. si aici nu ma refer la cei care urmeaza cuvantul religiei, ci la cei ce stiu sa urmeze legile morale din interiorul lor. nu corectitudinea, relativa in viziunea mea, nu principiile invatate, ci etica bunatatii morale, cliseul aproapelui, umilinta.
imi invidiez deci momentele de lumina, in care totul pare asezat la locul lui, si toate au o solutie, in care am mai mult decat cer si realitatea imi zambeste, pentru ca oricat as tine la aceasta viziune, uneori se spulbera, gonita de pacate, de rautate... de umanul in care ne afundam cu totii
imi invidiez deci momentele de lumina, in care totul pare asezat la locul lui, si toate au o solutie, in care am mai mult decat cer si realitatea imi zambeste, pentru ca oricat as tine la aceasta viziune, uneori se spulbera, gonita de pacate, de rautate... de umanul in care ne afundam cu totii
marți, 20 septembrie 2011
treaba cu bagajele
inca din a doua zi dupa rezultate, mama a inceput sa'mi pregateasca zestrea, mai mult sau mai putin pentru camin, planuind ca poate in anul doi ma mut deja cu iubitu'. am lasato, nu calma totusi sa cumpere, de la pilota, tigai, strecuratoare, pijamale, papuci, huse, laptop, termoblonjon dela, carti de retete, .......... detoate. pana cand am inteles defapt ca nici astea ar putea sa nu fie destule. am cautat experienta colegilor mai mari, frica lor de boli [dus cu papucii, cutii sigilate in care isi tin vasele departe de gandaci, hartie lipita in sifonier, etc], pe langa aventurile vietii de camin, si acum sunt aproape sigura ca nici tot arsenalul mamei nu va fii destul. evident, nu are sens sa enumar tot cemi pun in genti, dar practic, tot la ce te poti gandi, si ai bani, cumpara. :P in fond, daca ai grija de ele, le pastrezi si pentru cuibusorul tau.
duminică, 18 septembrie 2011
trecand peste haosul admiterii, apele s'au calmat brusc. emotia rezultatelor [afisate si in campus, si la facultatea de specialitate] trebuie simtita de toata lumea, cu atat mai mult daca se termina cu bine. iar faptul ca nu e usor, intreg anul pare lung si obositor, face toata bucuria sa fie savurata mai intens. acum defapt pare sa inceapa chinul vietii, emotiile ce conteaza, oamenii care vor ceva de la viata le vor simtii. fara sa critic alegerea fiecaruia, nu cred ca e la fel la dosar, nu cred ca e la fel pentru cei care se intorc in timpu anului acasa si stau luni de zile, pentru ca nu au ce face la scoala. e cazul multora din bucuresti ce par sa nu se adapteze. am fugit mereu de capitala.
inscrierea la admiterea are practic toate informatiile necesare pe site. e simplu la ei. sau cel putin la stomatologie. e clar si logic. si lumea pare draguta atata timp cat nu pui o intrebare de handicapat din ceva care deja tia explicat ca la gradinita. in fond, tot ce trebuie sa faci e sa fii atent. nu mai e ca la scoala, si daca nu cunosti pe cineva langa tine, sa intrebi ca disperatu ce se intampla in timp ce tu te jucai cu pixul, ai face bine sa casti un pic urechile la doamna draguta din fata ta.
citeste atent si fii sigur ca ai cu tine toate actele necesare. poti chiar sa completezi acasa experimental cererea tip ca sa fii sigur ca la tine vei avea toate informatiile. fiind corecti, iti lipseste ceva, te intorci acasa. taxa la mine a fost 100 ron. presupun ca depinde in functie de fiecare facultate, la fel si actele... ? nu stiu. citeste, ca daia ai ochi. daca nu esti din oras, ar fi bine din prima sa cauti un taxi. e inutil sa bati tot orasul, cand oamenii nu stiu sa te indrume mai mult de ... spre plaja. daca e si vreo straduta mica gen Ilarie Voronca, nu ai nicio sansa ca strain sa o gasesti cu autobuzul [3,5 lei biletul cu 2 calatorii - fata de braila, scump tare] asa, cu taxiul, de la gara ai dat 7 lei, la fel de mult ca le autobuz si ratacirea aferenta, iar la intoarcere, daca gasesti 40'ul sau 43'ul [sau practic cam orice duce la gara.] simplu tare :) cat despre campus, si mai easy :D cine nu stie unde e papadia? :D mamaia, satu de vacanta :D acolo'i frate. si e mare. e un teren maaaaaaare cu doua cladiri maaaaaari si e super tare k daca ai pauza 2 ore fix p plaja in mijlocul iernii te duci :x abea astept :x
cat despre tren. braila - constanta pentru elev, e in jur de 35 ron [taxa de rezervare 3 ron] accelerat si circula inclusiv pana pe 11 septembrie, dimineata spre cta, seara spre br. aiurea cand te gandesti ca inscrierile la camin incep pe 12 :-l .... oricum, in timpul anului pleaca spre cta seara la 18:00 un personal cu 14 lei pt elev si 11 lei pentru student, iar dimineata in gara cta trebuie sa fii la 5:50 am.
inscrierea la admiterea are practic toate informatiile necesare pe site. e simplu la ei. sau cel putin la stomatologie. e clar si logic. si lumea pare draguta atata timp cat nu pui o intrebare de handicapat din ceva care deja tia explicat ca la gradinita. in fond, tot ce trebuie sa faci e sa fii atent. nu mai e ca la scoala, si daca nu cunosti pe cineva langa tine, sa intrebi ca disperatu ce se intampla in timp ce tu te jucai cu pixul, ai face bine sa casti un pic urechile la doamna draguta din fata ta.
citeste atent si fii sigur ca ai cu tine toate actele necesare. poti chiar sa completezi acasa experimental cererea tip ca sa fii sigur ca la tine vei avea toate informatiile. fiind corecti, iti lipseste ceva, te intorci acasa. taxa la mine a fost 100 ron. presupun ca depinde in functie de fiecare facultate, la fel si actele... ? nu stiu. citeste, ca daia ai ochi. daca nu esti din oras, ar fi bine din prima sa cauti un taxi. e inutil sa bati tot orasul, cand oamenii nu stiu sa te indrume mai mult de ... spre plaja. daca e si vreo straduta mica gen Ilarie Voronca, nu ai nicio sansa ca strain sa o gasesti cu autobuzul [3,5 lei biletul cu 2 calatorii - fata de braila, scump tare] asa, cu taxiul, de la gara ai dat 7 lei, la fel de mult ca le autobuz si ratacirea aferenta, iar la intoarcere, daca gasesti 40'ul sau 43'ul [sau practic cam orice duce la gara.] simplu tare :) cat despre campus, si mai easy :D cine nu stie unde e papadia? :D mamaia, satu de vacanta :D acolo'i frate. si e mare. e un teren maaaaaaare cu doua cladiri maaaaaari si e super tare k daca ai pauza 2 ore fix p plaja in mijlocul iernii te duci :x abea astept :x
cat despre tren. braila - constanta pentru elev, e in jur de 35 ron [taxa de rezervare 3 ron] accelerat si circula inclusiv pana pe 11 septembrie, dimineata spre cta, seara spre br. aiurea cand te gandesti ca inscrierile la camin incep pe 12 :-l .... oricum, in timpul anului pleaca spre cta seara la 18:00 un personal cu 14 lei pt elev si 11 lei pentru student, iar dimineata in gara cta trebuie sa fii la 5:50 am.
vineri, 16 septembrie 2011
let the journey begin
si uite asa se incheie scurta mea vacanta in care practic m'am ferit de tot ce poate insemna gandire sau logica, excluzand deci si cuvinte p blogul asta stupid. am pierdut putinii cititori tiganindu'ma cu un copil frustrat, iar de acum, imi prezint firav fragmente de boboc la facultate. daca ajuta macar un personaj, sunt implinita, mai ales ca mie mi'au lipsit detalii vitale in toata experienta asta, de negasit pe forumuri sau siteul oficial al universitatii. [http://www.univ-ovidius.ro/]
cine nu are rabdare sa citeasca tot blogul meu, si nici nu'i recomand ;)) .... sunt din braila si am intrat la stomatologie constanta, ovidius. e simplu sa spun acum, prin cate am trecut sa ma adaptez de la 4 ani de stiinte sociale la anatomie de nota medie, si la fel de simplu pentru un cititor neinteresat sa imi conteste oboseala. cert e ca inca se simte, si inca nu pot sa ma bucur de vacanta, imi chinui prietenii cu lipsa mea de chef, stric planuri.
astea poate pentru ca tot ce am invatat, dar tot, a fost ingramadit in o luna inainte de bac, cele 2 saptamani pana la admitere, si poate si ambitia de inceput, din moment ce stiu inca primele lectii. deci da. se poate. fiecare isi stie totusi mecanismul de invatare, fiecare face experimente, dar da. eu am invatat in ultimul moment, pana in ultima zi la 12 noaptea. daca as putea insa, as lega toti astia de a 12a si i'as obliga sa toceasca inca de pe 1 septembrie ;)) era frustrant sa'i privesti pe cei care invatasera aproape tot inainte de revelion, si apoi se plictiseau prin baruri pana la sfarsitul anului. sunt si mai admirabili cei care au curajul sa plece cu diferite burse, prin diferite tari. toata stima si multa bafta din partea mea. pe alta cale, nu poti avea decat dispret pentru cei care te descurajeaza si barfesc tot anul, aspira spre ceva penibil de inalt pentru teapa lor, iar la sfarsit, cand se trage linie, se lauda ca mai stau un an acasa sau au intrat la particuar.
in fine, concluzia mea, de elev mediu. e mai simplu daca incepi la timp.
cine nu are rabdare sa citeasca tot blogul meu, si nici nu'i recomand ;)) .... sunt din braila si am intrat la stomatologie constanta, ovidius. e simplu sa spun acum, prin cate am trecut sa ma adaptez de la 4 ani de stiinte sociale la anatomie de nota medie, si la fel de simplu pentru un cititor neinteresat sa imi conteste oboseala. cert e ca inca se simte, si inca nu pot sa ma bucur de vacanta, imi chinui prietenii cu lipsa mea de chef, stric planuri.
astea poate pentru ca tot ce am invatat, dar tot, a fost ingramadit in o luna inainte de bac, cele 2 saptamani pana la admitere, si poate si ambitia de inceput, din moment ce stiu inca primele lectii. deci da. se poate. fiecare isi stie totusi mecanismul de invatare, fiecare face experimente, dar da. eu am invatat in ultimul moment, pana in ultima zi la 12 noaptea. daca as putea insa, as lega toti astia de a 12a si i'as obliga sa toceasca inca de pe 1 septembrie ;)) era frustrant sa'i privesti pe cei care invatasera aproape tot inainte de revelion, si apoi se plictiseau prin baruri pana la sfarsitul anului. sunt si mai admirabili cei care au curajul sa plece cu diferite burse, prin diferite tari. toata stima si multa bafta din partea mea. pe alta cale, nu poti avea decat dispret pentru cei care te descurajeaza si barfesc tot anul, aspira spre ceva penibil de inalt pentru teapa lor, iar la sfarsit, cand se trage linie, se lauda ca mai stau un an acasa sau au intrat la particuar.
in fine, concluzia mea, de elev mediu. e mai simplu daca incepi la timp.
miercuri, 14 septembrie 2011
joi, 8 septembrie 2011
eseu filozofie
e ingrozitor de aberanta lumea asta uneori.
astfel, te poti regasi in situatii in care realitatea din jurul tau nu corespunde cu cea a celor de langa tine. intrebarea ramane insa. cat de moral este sa le luminezi calea in aceste situatii, sau sa tii adevarul pentru tine in schimb?
toti ne zbatem sa iesim din cutie, sa cunoastem lumea, sa cunoastem adevarata viziune asupra vietii; toti avem intrebari notate de mult pe un carnetel, inca din copilarie, de multe ori aceleasi, la care prin experienta si munca in viata vrem sa le aflam raspunsul. adevarul despre noi, despre lume, despre adevar chiar, in conditiile in care unii oameni sustin chiar adevarul fiind relativ. cu cat filozofezi mai mult, cu atat, te adancesti mai mult in posibilitatea de a contesta lucrul din fata ta, de a contesta adevarul invatat.
intro lume in care toti incearca ascunderea adevarului, oamenii continua sa il caute insa, considerandu'l esenta dreptatii, dreptatea fiind bazata pe moralitate. dar ce este moral cu adevarat?
sunt anumite situatii in care minciuna este cat se poate de bine primita. sunt oameni ce nu pot imbratisa sau intelege adevarul, oameni destul de slabi ce nu pot trai stiind'ul. ramane astfel decizia ta, daca iti descarci constiinta spunandu'i realitatea sau pastrezi o iluzie linistitoare, stabila, protectoare pentru cel de langa tine. sunt, deci, anumite momente in care eu cred cu tarie ca omul merita mintit pentru protectia lui, pentru evitarea zdruncinarii intregii lui realitati, mai ales daca clarificarea variantei corecte (?) nu ar aduce, in fond, nimic bun, sau nicio rezolvare concreta a problemei in cauza. din contra, salvarea propriei constiinte in detrimentul celei a omului mintit in conditiile amintite, mi se pare egoista. rationamentul si principiile asumate orbeste, fara a fi cantarite moemntele carora le sunt aplicate, dau dovada de lipsa de maturitate, intelepciune, sau macar logica.
in concluzie, din moment ce adevarul poate fi diferit vazut, atunci cand nu aduce decat haos sau tristete, iar dezvaluirea lui e de prisos, raspunsul meu la intrebarea "e moral sa spui adevarul?" e ca mai bine iti sacrifici tu emotiile, moralitatea, principiile, decat sa faci un alt om sa sufere inutil.
astfel, te poti regasi in situatii in care realitatea din jurul tau nu corespunde cu cea a celor de langa tine. intrebarea ramane insa. cat de moral este sa le luminezi calea in aceste situatii, sau sa tii adevarul pentru tine in schimb?
toti ne zbatem sa iesim din cutie, sa cunoastem lumea, sa cunoastem adevarata viziune asupra vietii; toti avem intrebari notate de mult pe un carnetel, inca din copilarie, de multe ori aceleasi, la care prin experienta si munca in viata vrem sa le aflam raspunsul. adevarul despre noi, despre lume, despre adevar chiar, in conditiile in care unii oameni sustin chiar adevarul fiind relativ. cu cat filozofezi mai mult, cu atat, te adancesti mai mult in posibilitatea de a contesta lucrul din fata ta, de a contesta adevarul invatat.
intro lume in care toti incearca ascunderea adevarului, oamenii continua sa il caute insa, considerandu'l esenta dreptatii, dreptatea fiind bazata pe moralitate. dar ce este moral cu adevarat?
sunt anumite situatii in care minciuna este cat se poate de bine primita. sunt oameni ce nu pot imbratisa sau intelege adevarul, oameni destul de slabi ce nu pot trai stiind'ul. ramane astfel decizia ta, daca iti descarci constiinta spunandu'i realitatea sau pastrezi o iluzie linistitoare, stabila, protectoare pentru cel de langa tine. sunt, deci, anumite momente in care eu cred cu tarie ca omul merita mintit pentru protectia lui, pentru evitarea zdruncinarii intregii lui realitati, mai ales daca clarificarea variantei corecte (?) nu ar aduce, in fond, nimic bun, sau nicio rezolvare concreta a problemei in cauza. din contra, salvarea propriei constiinte in detrimentul celei a omului mintit in conditiile amintite, mi se pare egoista. rationamentul si principiile asumate orbeste, fara a fi cantarite moemntele carora le sunt aplicate, dau dovada de lipsa de maturitate, intelepciune, sau macar logica.
in concluzie, din moment ce adevarul poate fi diferit vazut, atunci cand nu aduce decat haos sau tristete, iar dezvaluirea lui e de prisos, raspunsul meu la intrebarea "e moral sa spui adevarul?" e ca mai bine iti sacrifici tu emotiile, moralitatea, principiile, decat sa faci un alt om sa sufere inutil.
marți, 9 august 2011
marți, 26 iulie 2011
miercuri, 20 iulie 2011
joi, 14 iulie 2011
braila
serios vorbind, incep sa nu mai am rabdare pana plec din orasul asta. nu e de vina infrastructura, nici plictiseala, nici chiar cocalarii, cand, tragand linie, sunt mai buni, si poate mai sanatosi la cap decat oamenii ce par normali la prima vedere, si te injunghie cu ipocrizie cand te astepti mai putin. pe langa ei stau oameni prosti, cu un imens potential pierdut pe animalicul celorlalti. ma dezgusta.
braila, sau defapt oamenii din braila, de la "elita" pana la ultimul gunoier, te invata sati fie frica in lume, te invata sa joci teatru si sa nu fii tu. braila te intareste, asa cat poti tu sa duci, si cat intelegi sa evoluezi la tine. orasul asta te sperie de cand te nasti, si te alunga pana pe partea cealalta a lumii.
practic, singurii oameni pe care iam adorat dealungul timpului aici, ori siau pierdut echilibrul, ori au plecat. asa ca nu te mai plange ma port asa. atata timp cat esti unul din toti, no sa fiu nici eu altfel.
acum, desi nu vreau, sunt nevoita sai vad k si pe ceilalti. numi place. practic, motivarea mea, cand vine vb de nopti nedormite invatand e din cauza lor. nu pt bani, nu pt un viitor sau pt k miar placea alt oras. ci ca sa fug de braila, ca notiune a oamenilor bolnavi la cap si ..simplu. rai.
tragand linie, mersi si muie. in incercarea voastra de a ma rani, in placerea morbida de asi bate joc de oameni, natura, realitate in sine.. ma mir ca nu si de voi insiva, miati cladit defapt calea, si asa, urc pe o treapta superioara voua. tragnad alta linie, vorba de a calca pe capu celor kre nu merita pentru a urca deasupra lor, e rezultatul stupiditatii voastre.
braila, sau defapt oamenii din braila, de la "elita" pana la ultimul gunoier, te invata sati fie frica in lume, te invata sa joci teatru si sa nu fii tu. braila te intareste, asa cat poti tu sa duci, si cat intelegi sa evoluezi la tine. orasul asta te sperie de cand te nasti, si te alunga pana pe partea cealalta a lumii.
practic, singurii oameni pe care iam adorat dealungul timpului aici, ori siau pierdut echilibrul, ori au plecat. asa ca nu te mai plange ma port asa. atata timp cat esti unul din toti, no sa fiu nici eu altfel.
acum, desi nu vreau, sunt nevoita sai vad k si pe ceilalti. numi place. practic, motivarea mea, cand vine vb de nopti nedormite invatand e din cauza lor. nu pt bani, nu pt un viitor sau pt k miar placea alt oras. ci ca sa fug de braila, ca notiune a oamenilor bolnavi la cap si ..simplu. rai.
tragand linie, mersi si muie. in incercarea voastra de a ma rani, in placerea morbida de asi bate joc de oameni, natura, realitate in sine.. ma mir ca nu si de voi insiva, miati cladit defapt calea, si asa, urc pe o treapta superioara voua. tragnad alta linie, vorba de a calca pe capu celor kre nu merita pentru a urca deasupra lor, e rezultatul stupiditatii voastre.
marți, 5 iulie 2011
parafa de bac nu? ;))
evident k toata lumea are probleme.
si ii inteleg p aia kre pica, mai ales cu olimpicii si dastea. dar nu prea e posibil, la nivel de tara, cei care au corectat sa greseasca, toti, in acelasi ritm. ipocrizie si fitze se pare k e si la ultimul liceu de la ultima comuna. (nu ca locatia ar fi importanta:-j ) destul de bland acum, nu inteleg oamenii kre nu sunt multumiti cu 7, 8 sau 9, in conditiile in care numai juma de tara au trecut. nu pricep dc atatia pumni in mese, de ce toata lumea crede k merita mai mult mereu. de ce e romania obisnuita sa primeasca totul dean pulea in loc sa munceasca sau sasi accepte meritul, k pur si simplu pe subiectul ala, nu au picat.
si nu privesc urmatoarea chestie. cu toata harmalaia facuta de note, iti ridica sau sccade tie nota la contestatii, k acum or sa fie blanzi toti la nivel de tara, dar leo ridica si altora, si mai multi handicapati or sati ia tie locul la facultate, si tipa aia kre tipai in gura mare k ai mai mult decat ea, o sa primeasca 10, k vezi doamne ea a facut perfect si nu merita 9, si, tragand linie, o sa pici mai rau ;)
am vazut de curand un interviu luate unei fete ce nu stia sa formuleze nici macar o propozitie intreaga, nu avea originalitate in raspunsuri, ci doar repeta variantele intrebarii. se vede pe fata ei ca e proasta cu spume, dar a participat Local la olimpiada de franceza si reporterii o prezinta drept olimpiadista ce sufera din cauza eucatiei. poate oamenii chiar nu inteleg ce e aia olimpiada :-??....
si ii inteleg p aia kre pica, mai ales cu olimpicii si dastea. dar nu prea e posibil, la nivel de tara, cei care au corectat sa greseasca, toti, in acelasi ritm. ipocrizie si fitze se pare k e si la ultimul liceu de la ultima comuna. (nu ca locatia ar fi importanta:-j ) destul de bland acum, nu inteleg oamenii kre nu sunt multumiti cu 7, 8 sau 9, in conditiile in care numai juma de tara au trecut. nu pricep dc atatia pumni in mese, de ce toata lumea crede k merita mai mult mereu. de ce e romania obisnuita sa primeasca totul dean pulea in loc sa munceasca sau sasi accepte meritul, k pur si simplu pe subiectul ala, nu au picat.
si nu privesc urmatoarea chestie. cu toata harmalaia facuta de note, iti ridica sau sccade tie nota la contestatii, k acum or sa fie blanzi toti la nivel de tara, dar leo ridica si altora, si mai multi handicapati or sati ia tie locul la facultate, si tipa aia kre tipai in gura mare k ai mai mult decat ea, o sa primeasca 10, k vezi doamne ea a facut perfect si nu merita 9, si, tragand linie, o sa pici mai rau ;)
am vazut de curand un interviu luate unei fete ce nu stia sa formuleze nici macar o propozitie intreaga, nu avea originalitate in raspunsuri, ci doar repeta variantele intrebarii. se vede pe fata ei ca e proasta cu spume, dar a participat Local la olimpiada de franceza si reporterii o prezinta drept olimpiadista ce sufera din cauza eucatiei. poate oamenii chiar nu inteleg ce e aia olimpiada :-??....
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
PAGINILE NU CORESPUND MEREU POSTARILOR
FOLOSITI ARHIVA
IMI CER SCUZE.. cred
FOLOSITI ARHIVA
IMI CER SCUZE.. cred
